“Smart City” cere o voinţă politică reală şi fermă, dublată de consecvenţă administrativă

0
204

Conceptul “Smart City” – constituie un domeniu ştiinţific de studiu ce trebuie abordat sistematic, iar toate proiectele se cer abordate “Smart”, ne-a declarat, într-un interviu, domnul Mihai Mihaiţă, Preşedinte al Asociaţiei Generale a Inginerilor din România (AGIR). Domnia sa şi-a exprimat speranţa că administraţia publică din România va fi capabilă să conştientizeze importanţa pe care o are conceptul “Smart City” pentru evoluţia sa ulterioară. În opinia domnului Mihai Mihăiţă, “Smart City” este şi va rămâne, pentru mult timp, un subiect deosebit de important pentru numeroase oraşe, comunităţi şi regiuni din România.

 “Procesul de transformare în «Smart City» cere o voinţă politică reală şi fermă, dublată de consecvenţă administrativă pentru a fi pusă în aplicare”, spune Preşedintele Asociaţiei Generale a Inginerilor din România (AGIR) în interviul pe care ni l-a acordat cu amabilitate.

Interviu cu domnul Mihai Mihaiţă, Preşedinte al Asociaţiei Generale a Inginerilor din România (AGIR)

Reporter: Vă rugăm să ne povestiţi, pe scurt, care este situaţia actuală, pe plan internaţional, a conceptului oraşelor inteligente.
Mihai Mihaiţă: Populaţia globului este în prezent de şapte miliarde de oameni, conform estimărilor Organizaţiei Naţiunilor Unite, urmând să ajungă, în 2050, la 9,3 miliarde. În acelaşi timp, se cere luat în considerare faptul că, în ultimii 15 ani, urbanizarea a devenit un fenomen global cu o evoluţie accelerată şi, drept urmare, peste 50% din populaţia lumii trăieşte în oraşe, cu precădere în ţările dezvoltate.
În acest context, se anticipează că în următoarele trei decenii şi jumătate, adică până în 2050, oraşele lumii se vor confrunta cu un aflux consistent de locuitori, ajungând să găzduiască 70% din populaţia mondială, adică 6,3 miliarde de oameni.
Supraaglomerarea oraşelor va amplifica efectele ecologice nocive, în condiţiile în care sunt deja “responsabile” de circa 70% din volumul total al emisiilor de gaze de seră şi sunt principalii producători de deşeuri – care în 10 ani – vor atinge un volum total de 2,2 miliarde de tone, a căror procesare va costa peste 375 miliarde de dolari.
Deşi lista provocărilor majore pe care oraşele viitorului trebuie să le abordeze este mai mare, soluţii concrete sunt văzute deja în întreaga lume. Sunt ţări în care oraşele inteligente nu mai reprezintă noţiuni abstracte – Japonia, China, SUA, şi în toate ţările Uniunii Europene, dar acestea nu sunt distribuite în mod egal, iar ţările cu cele mai multe astfel de oraşe sunt Anglia, Spania, Italia, Austria, Danemarca, Norvegia, Suedia, Estonia şi Slovenia.
Densitatea mare a populaţiei din oraşe determină creşterea presiunilor puse pe numeroase domenii, precum energia, transporturile, apa, clădirile, spaţiile publice şi alte sectoare, astfel încât trebuie găsite soluţii eficiente, sustenabile, generatoare de prosperitate economică şi socială. Metodele tradiţionale de rezolvare a numeroaselor probleme pe care le generează sporirea rapidă a populaţiei urbane nu reuşesc să ofere – în cazul cel mai bun – decât soluţii parţiale, cu eficienţă scăzută. Se impune o abordare sistemică şi strategică prin mobilizarea tuturor resurselor unui oraş, prin implicarea activă a cetăţenilor, folosindu-se teh¬nologii şi politici performante.
Reporter: Este pregătită Româ¬nia pentru a asimila conceptul “Smart City”?
Mihai Mihaiţă: Este foarte bine să discutăm despre astfel de subiecte, cu condiţia să reuşim să influenţăm construcţia unei vieţi sănătoase şi să contribuim mai puţin la erodarea unui subiect important şi a unor noţiuni care se golesc de conţinut prin repetarea excesivă.
Oraşele se construiesc greu şi se schimbă şi mai greu. Sunt puţine exemple în istoria recentă a dezvoltării urbane în care un oraş sau altul şi-au schimbat spectaculos destinul în bine într-o perioadă foarte scurtă, dar totuşi sunt destule exemple.
“Smart City” este deliberat, planificat, urmărit, şi construit şi nu se poate întâmpla pur şi simplu. Vorbim despre un concept care are o teorie, cât şi o cultură. “Smart City” este o înţelegere oficială fundamentată şi adoptată strategic la nivel european şi mondial, dar cea mai importantă este înţelegerea largă instructivă şi informală.
Sub umbrela Comisiei Europene, opţiunea pentru “Smart” este subordonată finalităţii tuturor opţiunilor legate de construirea şi adaptarea la schimbările climatice, reducerea cauzelor acestora şi limitarea efectelor. Toate acestea aplicate la nivelul vieţii din oraş înseamnă o serie de comportamente pe care se fundamentează un anumit fel de civilizaţie prin care cetăţenii se comportă într-un anumit fel, oraşul prin serviciile sale şi gestiunea pe care o practică face posibil, încurajează, răsplăteşte şi chiar impune acest comportament, toate constituind o nouă formă de normalitate. Este o problemă de educaţie şi de cultură cetăţenească şi în această direcţie trebuie să mai progresăm.
Reporter: Cum vă explicaţi că sunt oraşe din vestul ţării care au în derulare proiecte de “Smart City”, iar Capitala, încă nu?
Mihai Mihaiţă: Strategiile, de multe ori, sunt asemănătoare între ele chiar dacă se adresează unor localităţi diferite. Ele trebuie să răspundă cerinţelor specifice din oraşul în care se aplică.
O boală clasică a maturităţii gestiunii urbane, din multe oraşe din România, este ruptura între ce este prevăzut în strategie şi ceea ce se face prin proiectele de aplicare a ei.
Procesul de transformare în “Smart City” cere o voinţă politică reală şi fermă, dublată de consecvenţă administrativă pentru a fi pusă în aplicare. “Smart City” nu înseamnă neapărat Capitala sau doar oraşe cu un număr mare de locuitori. Problema se poate pune aproape oriunde este înţeleasă şi nu se fac compromisuri în numele sărăciei, al perifericităţii, al inculturii, sau al existenţei altor dificultăţi, de regulă al subdezvoltării sau declinului, va fi doar un drum mai lung.
Un element important şi indis¬pensabil în această acţiune este recursul la inteligenţă şi com¬petenţă.
Reporter: Care sunt principalele probleme pentru care Capitala nu reuşeşte să fie un oraş inteligent?
Mihai Mihaiţă: Sunt multe probleme, dar eu voi da doar câteva exemple:
– Mobilitatea integrată şi obiectivul de a reduce considerabil deplasările cu autoturismele şi trecerea la transportul în comun inteligent nu constituie o preocupare.
– Nu există o abordare astfel ca oraşul să fie compact, dens, dar în sens inteligent, fără a reduce standardele de confort şi, dimpotrivă, augmentându-le prin eficienţa organizării.
– Colectarea deşeurilor nu se face după un management performant.
– Sunt carenţe în aplicarea reglementărilor urbane, a tehnologiilor, în valorificarea resurselor şi a politicilor de dezvoltare, etc..
În rezumat trebuie acoperite şi aplicate în mod inteligent problemele de: guvernanţă, energie, construcţii, infrastructură, transport, tehnologii informatice, educaţie şi sănătate.
Reporter: Ce înseamnă un oraş inteligent?
Mihai Mihaiţă: Oraş inteligent este unul cu cel puţin o iniţiativă care tratează una sau mai multe dintre următoarele caracteristici: o Guvernare Inteligentă, Oameni Inteligenţi, un Mod de Viaţă Inteligent, o Mobilitate Inteligentă, o Economie Inteligentă şi un Mediu Inteligent. Dintre cele şase caracteristici, cel mai adesea, activitatea se concentrează pe un Mediu Inteligent şi o Mobilitate Inteligentă.
Pentru a ne gândi la un parcurs către “Smart City” este absolut necesar să se cunoască şi să se înţelea¬gă conceptul de către cei care îl promovează, dar şi de cei cărora le este destinat. Nu există “Smart City” fără “cetăţeni smart”.
Existenţa conceptului la nivel de declaraţii publice fără înţelegerea conţinutului său şi a condiţiilor proprii, specifice, fără consecvenţă în aplicare a principiilor şi fără împărtăşirea convingerilor cu toţi cei care contribuie în cadrul aces¬tui proces – şi nu sunt mulţi – este total insuficient.
Un oraş nu se poate angaja pe un parcurs “Smart” dacă cei care îl conduc şi îl reprezintă nu promovează acest lucru şi nu adoptă o strategie bună. A realiza o strategie apelând la consultanţi este foarte important, dar dacă oraşul este doar un client care aşteaptă să-i fie livrat produsul la termen efectul conduce la ratare (eşec). Elaborarea unei strategii are o componentă instructivă pentru cel care o va adopta pentru că aceasta trebuie să vină de la propriile probleme reale şi bine înţelese şi mai trebuie, după adopţie, să-l ghideze conştient pe beneficiar în toate problemele şi proiectele pe care le va adopta.
Flexibilitatea conceptuală este foarte importantă pentru că serveşte edililor marilor aglomeraţii urbane care pot selecta, integra şi adapta tehnologii creând soluţii pe măsura cerinţelor specifice, dând prioritate sectoarelor critice.
Reporter: Daţi un exemplu de cum dezvoltarea tehnologică influenţează rezolvarea provocărilor într-un oraş inteligent.
Mihai Mihaiţă: În demersurile îndreptate spre rezolvarea situaţiilor grave pe care le-am evocat tehnologia informatică este un important factor care facilitează apariţia şi evoluţia procesului prin care oraşele pot să facă faţă provocărilor într-un “mod inteligent”.
Tehnologia Informaţiilor şi Comunicaţiilor (TIC) uneşte şi întăreşte legăturile între oameni, în planul afacerilor, infrastructurilor, resurselor, energiei şi spaţiilor, precum şi furnizarea de instrumente inteligente de organizare, de guvernanţă.
Astfel, putem defini “Un oraş inteligent” – un oraş care încearcă să rezolve problemele locuitorilor, mai ales prin intermediul soluţiilor bazate pe TIC, printr-un parteneriat urban care implică mai multe părţi interesate.
Reporter: Sunt autorităţile pro-active pentru dezvoltarea oraşelor inteligente?
Mihai Mihaiţă: Noi ne ciocnim de mai multe mentalităţi. Una este aceea că administraţiile preferă să plătească ceea ce produce efecte pe termen scurt, relativ la mandatul lor şi este vizibil pentru electorat. Alta este reţinerea de a discuta public despre nereuşite şi erori care nu pot fi contracarate decât dacă sunt asumate ca probleme. În această acţiune ONG-urile să fie colaboratori pentru rezolvarea problemelor şi nu factori de presiune. O combinaţie bună şi importantă ar fi recursul la competenţele locale, la inteligenţa din propria comunitate, la experienţa şi calificarea unor experţi. Ar trebui învăţat cum să se integreze cele două lumi paralele, cea pe bani publici şi cea privată, fără de care nu poate fi conceput un “Smart City”.
Un primar, când termină mandatul şi vrea să îl continue, sau altul care candidează şi pretinde că este mai bun, ar trebui să vedem pentru primul, dacă a navigat cu destinele oraşului, iar pentru al doilea ce vrea să facă. Am vrea să vedem strategia localităţii, să-i apreciem calitatea şi coerenţa, aplicativitatea prin politici definite şi asumate public. Consecvenţa, prin caracteristicile proiectelor derulate sau propuse. Unde lipsesc aceste elemente scrise, publicate şi elaborate în regim deschis, pe bază de consultare autentică, acolo nu poate fi vorba de “Smart City”.
Conceptul “Smart City” – constituie un domeniu ştiinţific de studiu ce trebuie abordat sistematic, iar toate proiectele se cer abordate “Smart”.
Sper că administraţia publică din România este capabilă să conştientizeze importanţa pe care o are conceptul “Smart City” pentru evoluţia sa ulterioară.
“Smart City” este şi va rămâne, pentru mult timp, un subiect deosebit de important pentru numeroase oraşe, comunităţi şi regiuni din România.